Despre proiect
Descrierea monumentului
Prima atestare sigură a Catedralei „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” apare în anul 1738. Unii autori susțin însă că zidirea ei ar fi avut loc între anii 1444 și 1449, în vremea banului de Severin, Mihai Csornai, care, împreună cu Dan Andrei — judele de atunci al orașului — și cu sprijinul nobililor locali de confesiune ortodoxă, ar fi pus bazele edificiului. Din cauza luptelor permanente cu turcii, ortodocșii nu aveau o biserică în Caransebeș.
Se sugerează că această biserică ar fi identică cu o mănăstire amintită documentar încă din anul 1429, aflată pe malul Ierugii. Ipoteza este susținută de preotul Daja Miscovici, care în 1752 a menționat-o ca „mănăstire de piatră”.
Tradiția afirmă că pe actualul amplasament al catedralei a existat o mănăstire din lemn, documentată în 1444, pe lângă care funcționa prima școală de diaconi din Banatul montan, precum și prima bibliotecă a orașului.
Documentele medievale ulterioare menționează „apa călugărilor”, aflată în imediata apropiere a mănăstirii — izvor care există și astăzi.
Monumentul are 31 m lungime, 9 m lățime și o înălțime a turnului de 35 m. Dispune de trei clopote — primul a fost turnat în 1817, apoi retopit și refăcut în 1843.
Biserica este monument istoric, înscrisă în Lista Monumentelor Istorice cu codul CS-II-m-B-11060.
Catedrala „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” este situată în Caransebeș, pe strada Muntele Mic nr. 2, la intersecția străzilor Ep. N. Popea și Muntele Mic. Locuitorii o numesc dintotdeauna „catedrala”, iar după reînființarea Episcopiei Caransebeșului, această denumire s-a generalizat, fiind utilizată chiar și în lucrările monografice.
Reprezintă un monument istoric și de artă — unul dintre cele mai importante repere ale orașului Caransebeș.
Cronologia principalelor evenimente
- 1444 — Este atestată o mănăstire de călugări din lemn, cu școală de diaconi și bibliotecă.
- 1738 — Prima atestare scrisă a Catedralei; menționată de preotul Ioan Popescu „când s-a spart orașul de turci”.
- 1739 — Documentele consemnează existența unei biserici din piatră și cărămidă, ridicată cu hramul „Sf. Mare Mucenic Gheorghe”.
- 1752 — Preotul Daja Miscovici o numește „mănăstirea de piatră”.
- 1759 — Biserica este refăcută cu elemente de artă barocă.
- 1796 — Resfințită de episcopul Ioan Ioanovici de Sakabent, după lucrări de restaurare și mărire sub protopopul Tomici.
- 1817-1881 — Sunt turnate cele patru clopote.
- 1832 — Turnul este acoperit cu tablă de cupru.
- 1857 — Învelitoarea din șindrilă este înlocuită cu una din tablă zincată.
- 1862 — Iconostasul, sculptat în tei și paltin după planurile lui F. Hess, este împodobit cu aur de sculptorul Esterlehner; icoanele sunt realizate de pictorul academic vienez Gutsch.
- 1863 — Finalizarea iconostasului.
- 1926 — Nava bisericii este repictată de Ioachim Miloia.
- 1950, 9 noiembrie — Un incendiu afectează interiorul bisericii.
- 1951 — Sculptorul Paul Pocker din Lugoj reface tronul afectat.
- 1955 — Intervenții asupra picturii de Atanasie Demian.
- 1985 — Noi restaurări de Virginia Videa.
- 2007 — Lucrări de reparații și redistribuire a sistemului de colectare a apelor pluviale.
Despre proiect
Acest proiect a fost finanțat prin Institutul Naţional al Patrimoniului (INP) acordat prin Timbrul Monumentelor Istorice (TMI)- SESIUNEA TMI - VI/2024, subprogramul «Restaurare II».